Liviu Glodeanu
- compozitor -
(n. 06.08.1938 Dârja - Cluj – m. 31.03.1978 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a început la Şcoala Muzică din Cluj Napoca (1950-1955) cu Ioan Husti (teorie-solfegiu) şi Dorin Pop (armonie, contrapunct) continuându-le la Conservatorul din Cluj Napoca (1955-1957) cu Liviu Comes (armonie), Gheorghe Merişescu (istoria muzicii) şi la Conservatorul din Bucureşti (1957-1961) cu Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Marţian Negrea (compoziţie), Alfred Mendelsohn (orchestraţie), Tiberiu Alexandru (folclor) şi George Breazul (istoria muzicii).
     
     Profesor de muzică la Şcoala Elementară de Muzică nr.2 din Bucureşti (1961-1963), cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti (1961-1962), lector la Filarmonica George Enescu din Bucureşti (1963-1978). A publicat studii, eseuri şi articole în „Muzica”, „Contemporanul”, „Scânteia”, „Îndrumătorul cultural” etc. A susţinut concerte-lecţii, conferinţe, prelegeri, comunicări ştiinţifice, emisiuni radiofonice. A scris programe de sală pentru concerte. A fost distins cu Ordinul „Meritul cultural”, clasa V (1969), cu Premiile Uniunii Compozitorilor din România (1970, 1973) şi cu Premiul Academiei Române din Bucureşti (1973).
     
     Despărţirea timpurie (39 de ani) şi brutală, neaşteptată, de Glodeanu a însemnat o pierdere imensă pentru componistica românească, fiindcă făcea parte din generaţia post-enesciană de puternică forţă interioară, de la care se aştepta foarte mult, operele Zamolxe şi Ulysse, Suită pentru cor de copii, oratoriul Un pământ numit România, concertele pentru flaut, vioară, pian şi orgă, Invenţiunile pentru suflători şi percuţie - anunţând o personalitate artistică de certă originalitate.
     
     Experienţa scurtă, dar profitabilă, de cercetător la Institutul de Folclor i-a deschis orizonturi nebănuite în valorificarea pe plan superior a valenţelor melosului popular românesc, de care Glodeanu a rămas profund ataşat de-a lungul întregii sale cariere. Muzica sa dispune de o robusteţe unică, de o vigoare nesecată în exploatarea ritmurilor jocurilor transilvănene, dar şi de lirismul luminos ca privirea sa de copil, de o puritate nealterată, poposit de pe culmile Apusenilor în lumea trepidantă a Capitalei.
     
     Profesionist autentic, Glodeanu a încercat să surprindă în diversitatea formelor şi genurilor muzicale ce le-a abordat toate cuceririle avangardei anilor '70. Poate că în operă şi-a afirmat cel mai bine cumulul de calităţi, tehnici şi limbaje sonore. Partitura operei Zamolxe apelează la un aleatorism liber, totuşi controlat, la contraste dramatice puternice prin valorificarea unor masive blocuri sonore în opoziţie cu rarefieri maxime (chiar limitate la recitative monodice fără acompaniament instrumental), la momente de heterofonie corală până la clustere în propoziţii simetrice.
     
     În domeniul modal, Glodeanu a adus elemente inedite de simetrie structurală în care arhitectonica riguros construită, îmbină dimensiunea motivică şi pe cea dinamică, cu dimensiunea modală, spre a obţine o sinteză de surprinzătoare originalitate (Invenţiuni pentru suflători şi percuţie). Expresie vădită a unui spirit neliniştit, permanent frământat de înnoirile de substanţă estetică elevată, evitând cu premeditare efectele exterioare, muzica lui Glodeanu confirmă capacitatea unui compozitor de anvergură internaţională, stopat nemilos de o moarte timpurie din ascensiunea artistică ce i-ar fi asigurat categoric un loc de seamă printre marile personalităţi ale muzicii contemporane româneşti.

     MUZICĂ DE TEATRU
     
     • Sânziana şi Pepelea (1963), muzică pentru păpuşi, libretul după Vasile Alecsandri, premiera Cluj Napoca, 1963, Teatrul Ţăndărică, regia I. Kovacs;
     
     • Hora domniţelor (1968), muzică de scenă la piesa lui Radu Stanca, premiera Cluj Napoca, 1968, regia Sorana Coroamă;
     
     • Zamolxe, opus 23 (1969), operă în 5 tablouri, libretul după Lucian Blaga, premiera Bucureşti, 8 octombrie 1969, Orchestra Radio, Iosif Conta;
     
     • Ulysse (1972), operă-balet, premiera Cluj Napoca, 25 aprilie 1972, Opera Română, regia Ilie Balea.
     
     
     MUZICĂ VOCAL-SIMFONICĂ
     
     • Tinerii soldaţi care au murit, opus 2 (1958), cantată pentru alto, cor bărbătesc şi orchestră, versuri de Archibald Macleisch, Cluj Napoca, 31 martie 1962, Filarmonică, Eugen Pricope;
     
     • Inscripţie pe un leagăn, opus 4 (1959), cantată pentru mezzosoprană, bariton, cor mixt şi orchestră, versuri de Zaharia Stancu;
     
     • Suita pentru cor de copii, suflători şi percuţie, opus 9 (1961), versuri populare, Cluj Napoca, 1964, Şcoala de Muzică, Mihai Guttman;
     
     • Spre luminoase zări, opus 6 (1960), cantată pentru cor mixt şi orchestră, versuri de Serghei Esenin;
     
     • Cantata 1933, opus 11 (1961), pentru bariton, cor mixt şi orchestră, versuri de Nichita Stănescu;
     
     • Ulysse, opus 20 (1963), poeme pentru recitatori, soprană, tenor şi orchestră, versuri de M. Ungureanu, Târgu Mureş, 28 aprilie 1968, Remus Georgescu (versiunea originală pentru concert);
     
     • Un pământ numit România (1977), oratoriu pentru recitator, solişti, cor de copii, cor mixt, orgă şi orchestră, versuri de Nichita Stănescu, Bucureşti, 15 mai 1977, soliştii şi corul Filarmonicii, Mircea Cristescu.
     
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     
     • Concert pentru orchestră de coarde şi percuţie, opus 5 (1959), Cluj Napoca, 1964, Filarmonică, Paul Popescu;
     
     • Concert pentru pian şi orchestră, opus 8 (1960), Cluj Napoca, 7 aprilie 1962, Filarmonică, Vaclav Smetacek;
     
     • Mişcare simfonică, opus 10 (1961), Ploieşti, 22 iunie 1962, Filarmonică, George Petrescu, Bucureşti, 1966;
     
     • Concert pentru flaut şi orchestră, opus 13 (1962), Cluj Napoca, 6 ianuarie 1965, Filarmonică, Emil Simon;
     
     • Studii pentru orchestră, opus 21 (1967), Bucureşti, 18 ianuarie 1968, Orchestra RTV, Iosif Conta;
     
     • Ricercari pentru orchestră (1971), Cluj Napoca, 24 aprilie 1971, Filarmonică, Emil Simon;
     
     • Simfonii pentru instrumente de suflat (1971), Bucureşti, 18 februarie 1972, Filarmonică, Paul Popescu;
     
     • Pintea Viteazul (1976), poem simfonic, Bucureşti, mai 1977, Orchestra Radio, Federico Garcia Asensio;
     
     • Dans din Oaş (1977), Radio Bucureşti, aprilie 1977, Orchestra Radio, Carol Litvin;
     
     • Concert pentru orgă şi alămuri (1978).
     
     
     MUZICĂ DE FILM
     
     • Dragoste lungă de-o seară (1963), regia Horea Popescu;
     
     • Merii sălbatici (1964), regia Alecu Croitoru;
     
     • Ion Ţuculescu (1966), regia David Reu;
     
     • Valea Arieşului (1969), regia David Reu;
     
     • Viforniţa (1973), regia Mircea Moldovan;
     
     • Pintea (1976), regia Mircea Moldovan.
     
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     
     • Sonata nr. 1 pentru pian, opus 1 (1958);
     
     • Sonata pentru clarinet şi pian, opus 3 (1959);
     
     • Preludiu, Coral şi Fugă pentru pian, opus 12 (1962);
     
     • Duete pentru viori (1962);
     
     • Invenţiuni pentru cvartet de suflători şi percuţie, opus 14 (1963), Bucureşti, 1967;
     
     • Sonata nr. 2 pentru pian, opus 18 (1963);
     
     • Sonatina pentru vioară şi pian, opus 16 (1963);
     
     • Cvartet de coarde nr. 1 (1968);
     
     • Cvartet de coarde nr. 2 (1970);
     
     • Melopee pentru instrument solo şi bandă magnetică (1971);
     
     • 12 Preludii pentru corni (1978).
     
     
     MUZICĂ CORALĂ
     
     • Leu şi june se luptară (1958), cor mixt şi tobe, versuri populare;
     
     • Se ceartă cucul cu corbul (1961), cor mixt, versuri populare, în Cântece şi madrigale, ediţie îngrijită de Petru Simionescu, Bucureşti, 1966;
     
     • Două madrigale pentru cor mixt şi percuţie, opus 17 (1963);
     
     • Incantaţie (1965), cor mixt, flaut, clarinet şi percuţie;
     
     • Glorie, opus 22 (1967), cor de copii şi percuţie;
     
     • Sabaracolina (1973), cor mixt, versuri din folclorul copiilor.
     
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     
     • Trei cântece pentru soprană, flaut şi pian, opus 7 (1960), versuri de Garcia Lorca;
     
     • Vocalize, opus 15 (1963), pentru soprană, flaut, violă şi marimbafon;
     
     • Epitaf pentru Miron Costin (1976), pentru voce, gong şi trei blockflote.
     
     
     MUZICOLOGIE
     
     • Apartenenţa compozitorului la cultura naţională, în „Muzica” nr. 3, Bucureşti, 1966;
     
     • Probleme actuale ale valorificării folclorului. Rolul folclorului în creaţie, în „Muzica” nr. 7, Bucureşti, 1966;
     
     • Muzica în conştiinţa contemporaneităţii, în „Muzica” nr. 2, Bucureşti, 1968;
     
     • Memento. Theodor Rogalski, în „Muzica” nr. 3, Bucureşti, 1974;
     
     • Sur l'oeuvre des jeunes compositeurs. Responsabilites et perspectives, în „Muzica” nr. 5, Bucureşti, 1978.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.3, 2000

Muzicieni