Stan Golestan
- compozitor şi critic muzical -
(n. 26.05.1875 Vaslui – m. 21.04.1956 Paris, Franţa)

     Studiile muzicale le-a urmat la Schola Cantorum din Paris (1897-1903) cu Vincent d'Indy, Albert Roussel şi Paul Dukas (compoziţie, orchestraţie, forme muzicale). Profesor de compoziţie la Ecole Normale de Musique din Paris, secretar general al Confederaţiei Internaţionale a Criticii Dramatice şi Muzicale de la Paris. A fost critic muzical permanent la ziarul „Le Figaro” din Paris.
     
     A fondat şi condus revista „L'Album Musical” din Paris (1905). A fost membru al Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti şi al SACEM din Paris. A publicat articole, eseuri, corespondenţe din străinătate, cronici muzicale, recenzii în „România musicală”, „Muzica”, „Rampa”, „Muzică şi poezie”, „Independence Roumaine”, „Adevărul”, „Larousse Ilustre” (Paris), „Le Soir” (Bruxelles), „Buletin Muzical IPCAR” etc.
     
     A susţinut conferinţe, prelegeri în Franţa, România, Maroc, Elveţia, Italia, Anglia, Belgia, Cehoslovacia etc. A colaborat la Dictionaire Larousse. A fost distins cu Premiul I de compoziţie naţională „George Enescu” (1915), cu Premiul „Verley” al Societăţii de concerte Galschmann din Paris (1921), cu Ordinul marocan Onissam Alaoute Cherifieu, cu Legiunea de Onoare a Franţei în gradul de ofiţer.

     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Le Dembovitza (1902), rapsodie pe motive populare româneşti, Paris, 12 iunie 1902, Orchestra Nouvelle Galia, Alfons Fleurdely, Paris, 1909;
     • Regretul (1902), vals pentru orchestră;
     • Le laoutar (Lăutarul) şi Cobzarul (1902), dansuri româneşti pentru vioară şi orchestră. Paris, 1934,
     • Simfonia în sol minor (1910) în stil românesc, Paris, 1914, Orchestra Lamoureux;
     • Premiere Rapsodie Roumaine pour orchestre (1912), primă audiţie, Nancy, 1921, Orchestra Simfonică, Alfred Bachelet, Paris, 1929;
     • Rapsodie concertantă pentru vioară şi orchestră (1920), Nancy, 1921, Orchestra Symphonique, Alfred Bachelet, Viena, Universal Edition, 1927;
     • Concerto roumain (1933) pentru vioară şi orchestră, Paris, 1933;
     • Concerto moldave (1936), pentru violoncel şi orchestră, Paris, noiembrie 1936;
     • Uvertură simfonică; Arioso el Allegro de concert, pentru violă şi orchestră, Paris;
     • Concertul carpatic pentru pian şi orchestră (1940), Paris, 1940;
     • Sur les cîmes carpatique (Vârful cu dor), piesă pentru orchestră, Paris, 1947, Orchestra Colonne.
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Sonata în Mi bemol major pentru vioară şi pian (1908), Paris, 1908;
     • Serenadă mică pentru instrument mare (1909), pentru violoncel (contrabas) şi pian, Paris, 1909;
     • Poeme bleu, opus 16, nr. 1 (Soir), pian solo, Paris, 1910;
     • Poemes et paysages, opus 18. Suite pour piano (cuprinde: nr. 2 Prefontaine şi nr. 3 Lefuseau), Paris, Societe d'Editions Artistiques, 1922;
     • Omatour nr. 1 en La bemol pour 2 violous, alto et violoncelle (1927), Viena, 1927 (disc „Columbia”);
     • Balade roumaine. Doina Doinei (1932), piesă pentru harpă dedicată Doinei Mihăilescu;
     • Theme, variations et danses pour piano, Paris;
     • Arioso şi Allegro de concert pentru violă şi pian (1932), versiune redusă a piesei de orchestră, Paris, 1932;
     • Sonatine pour flute et piano (1932), Paris, 1932;
     • Eglogă, pentru clarinet şi pian, Paris;
     • Adagietlopour piano;
     • Cvartetul de coarde nr. 2;
     • Fantezie şi joc moldovenesc pentru vioară şi pian.
     
     MUZICĂ CORALĂ
     • Madrigal, pentru cor mixt;
     • Fetiţo din acel sat, cor mixt, versuri populare, Lugoj.
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • Le Muget (1905), voce şi pian, versuri de L. Passurt, în L'Album Musical, Paris, 1905;
     • Calme lunaire „Somnoroase păsărele”, (1907), voce, flaut şi pian, versuri de Mihai Eminescu, traducere de Stan Golestan, Paris, 1907;
     • Intimite (1907), elegie pentru voce şi pian, Paris, 1907;
     • Venise (1907), voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu, Paris, 1907;
     • Sanglots (1908), voce gravă şi pian, versuri de R. Damares, Paris, 1908;
     • Dix chansons populaires roumains (1908), voce şi pian, versuri populare, Paris, 1909;
     • Poeme bleu (1910), voce şi pian/orchestră, Paris, 1910;
     • Deux melodies (1910) pour voix elevees avec accomp. de piano, vers par Gabr. Courtial (1. La voix des cloches, 2. Obsession), Paris, 1910;
     • Hora (1921), voce şi pian, versuri populare;
     • Doines et Chansons, versuri populare din Colecţia G. Dem. Teodorescu, traducere în limba franceză de Jules Brun, Paris, 1922;
     • Fetiţo din acel sat, voce şi pian, versuri populare, în Griechische, albanische und Rumanische Volkslieder de Heinrich Moller, Mainz;
     • Inimioara mea, voce şi pian, în Griechische, albanische und Rumanische Volkslieder de Heinrich Moller;
     • Dacă nu e şi nu e, voce şi pian, în Griechische, albanische und Rumanische Volkslieder de Heinrich Moller;
     • Multe lacrămi am vărsat, voce şi pian, în Griechische, albanische und Rumanische Volkslieder de Heinrich Moller;
     • Popa zice că nu bea, voce şi pian, în Griechische, albanische und Rumanische Volkslieder de Heinrich Moller.
     
     MUZICOLOGIE
     • Rolul cântecului popular românesc în opera simfonică, în „Muzica” nr. 8-9, Bucureşti, 1909.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.3, 2000


Muzicieni