Mircea Brucăr
- pianist, critic muzical şi profesor -
(n. 30.11.1915 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul Bucureşti (1930-1938) cu Constanţa Erbiceanu (pian), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonic) şi Mihail Andricu (muzică de cameră). Paralel a urmat Facultatea de filosofic şi litere din Bucureşti, obţinând licenţa (1937) şi doctoratul (1939) cu teza Goethes Stellung zur Musik (Poziţia lui Goethe faţă de muzică).
     
     A debutat în 1935 ca pianist-concertist cu Orchestra Radiodifuziunii sub bagheta lui Ionel Perlea, continuând să colaboreze ca solist cu Filarmonicile din Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Iaşi etc. (1935-1966), asistent la catedra de istoria literaturii române moderne la Universitatea din Bucureşti (1938-1940), profesor pian şi istoria muzicii şi şef de catedră la clasa de pian la Conservatorul din Iaşi (1950-1952), solist de Stat la Filarmonica „Oltenia” din Craiova (1952-1959), profesor de pian la Liceul de Muzică din Ploieşti (1959-1972), profesor de limba germană la Institutul de petrol din Ploieşti (1959-1972). A publicat cronici muzicale în „Adevărul literar şi artistic”, „Revista Fundaţiilor”, „Vremea”, „Contemporanul”, „Crai nou” etc.
     
     A susţinut numeroase conferinţe, concerte-lecţii, emisiuni radiofonice. A condus cursuri de popularizare a muzicii la Universităţile populare din Bucureşti şi Ploieşti. A colaborat în concerte cu George Georgescu, Ionel Perlea, Egizzio Massini, Constantin Silvestri, Theodor Rogalski, Constantin C. Nottara, Mircea Popa, Constantin Bugeanu, Nicolae Boboc, Paul Popescu, Miloslav Berwid, Jindrich Rohan, Bohdan Wodiczko etc. A fost distins cu Premiul „Poenaru-Căplescu” al Conservatorului din Bucureşti în 1938.

     MUZICOLOGIE - studii
     
     • Goethes Stellmig zur Musik - capitolul Tematica liniştei în lirica lui Goethe şi Eminescu, Bucureşti, 1939.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989

Muzicieni