Serafim Antropov-Manu
- compozitor -
(n. 01.02.1913 Chişinău, Rep. Moldova – m. 19.07.1988 Bucureşti)

     Şi-a început studiile muzicale la Conservatorul din Chişinău (1927-1934) cu Gheorghe Iaţentkovski (violoncel), Mihail Barcă (teorie-solfegiu) şi Ana Andronache (pian), continuându-le la Conservatorul din Bucureşti (1934-1938) cu Dimitrie Gh. Dinicu (violoncel), Mihail Andricu (muzică de cameră) şi Alfonso Castaldi (orchestră). A studiat compoziţia în Bucureşti (1955-1965) cu Alexandru Velehorski, Walter Mihai Klepper şi Carmen Petra-Basacopol.
     
     Violoncelist-şef de partidă în Orchestra Simfonică a Armatei din Bucureşti (1939-1941), profesor de violoncel la Institutul Militar Muzical din Bucureşti (1939-1941), violoncelist în Orchestra Simfonică Radio din Bucureşti (1941-1943), violoncelist-şef de partidă în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1943-1944), profesor de violoncel (1944-1950) şi decan (1949-1950) la Conservatorul din Iaşi, violoncelist-şef de partidă (1944-1947) şi director al Filarmonicii „Moldova” din Iaşi (1947-1950), director al muzicii în Comitetul pentru artă din Bucureşti (1950-1952), profesor de violoncel (1950-1977), decan al Facultatea de instrumente şi canto (1959-1962) şi prorector (1962-1972) la Conservatorul din Bucureşti.
     
     A desfăşurat o bogată activitate concertistică ca solist (recitaluri şi concerte simfonice) şi ca instrumentist, în cadrul unor formaţii de cameră din Iaşi şi Bucureşti (Cvartetul „George Enescu” şi Trioul Conservatorului). A susţinut conferinţe, comunicări ştiinţifice, emisiuni radiofonice. A semnat articole în „Muzica”, „La Roumanie d'aujourd'hui”, „România liberă”, „Informaţia Bucureştiului” etc. A desfăşurat o prodigioasă activitate didactică, impunându-se printre cei mai reprezentativi creatori ai şcolii contemporane româneşti de violoncel. A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale (1961). A fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1948) şi clasa II (1955).

     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Divertisment pentru orchestră de coarde (1967, revizuit 1982), primă audiţie, Braşov, 19 aprilie 1982, Filarmonica „Gheorghe Dima”, Ilarion Ionescu-Galaţi;
     • Suita simfonică (1983);
     • Poem simfonic (1984).
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Suita pentru pian (1962);
     • Temă cu variaţiuni pentru pian (1965);
     • Cvartet de coarde nr. 1 în do minor (1967);
     • Patru preludii pentru pian (1967);
     • In memoriam (1968), pentru violoncel şi pian, dedicată lui George Enescu, în Repertoriu instrumental, Bucureşti, 1980;
     • Improvizaţie pentru violoncel şi pian (1969);
     • Foaie de album (1969);
     • Visare (1969), violoncel şi pian;
     • Scherzo pentru violoncel şi pian (1969);
     • Cvartet de coarde nr. 2 în la minor (1970), în memoria lui George Enescu;
     • Trei imagini muzicale pentru pian (1975);
     • Meditaţie (1978), violoncel şi pian;
     • Suita pentru 4 violoncele (1981);
     • Sonata fantezie (1982), violoncel şi pian.
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • Glossă (1964), voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu;
     • Lacul (1969), voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu;
     • Toamna în parc (1969), voce şi pian, versuri de George Topârceanu;
     • Cântec (1969), voce şi pian, versuri de George Topârceanu;
     • Noapte de vară (1969), voce şi pian, versuri de George Topârceanu;
     • Peste vârfuri (1977), voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989

Muzicieni