Theodor Rogalski
- compozitor, pianist şi dirijor -
(n. 11.04.1901 Bucureşti – m. 02.02.1954 Zürich, Elveţia)

     Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din Bucureşti (1919-1920) cu Gheorghe Cucu (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, istoria muzicii). S-a perfecţionat la „Leipziger Konservatorium fur Musik” (1920-1923) cu Siegfried Karg-Ebert (teorie - solfegiu, compoziţie, dirijat) şi Wunsche (pian), precum şi la „Schola Cantorum” din Paris (1924-1926), cu Vincent d'Indy (compoziţie, dirijat) şi Maurice Ravel (orchestraţie). Ultimul profesor, un maestru al culorilor instru-mentale, reprezentant de seamă al impresionismului francez, a avut o influenţă decisivă asupra tânărului compozitor român care a devenit la întoarcerea în ţară, un orchestrator de anvergură internaţională.
     
     Şi-a început cariera interpretativă ca pianist-corepetitor la Opera Română din Bucureşti (1926-1930), trecând apoi ca dirijor al Orchestrei Simfonice Radio - Bucureşti (1930-1951) şi al Orchestrei Simfonice CFR din Bucureşti (1935-1938), director muzical la Radiodifuziunea Română din Bucureşti (1939-1944), prim-dirijor la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti (1950-1954), profesor de orchestraţie la Conservatorul din Bucureşti (1950-1954), director artistic şi dirijor la Ansamblul folcloric „Periniţa” al Sfatului Popular al Capitalei (1950-1952). A întreprins turnee artistice ca dirijor în Franţa şi Italia. A susţinut o vie activitate de pianist-solist şi compozitor în perioada interbelică (1930-1940), realizând înregistrări pe discuri „Odeon”, „Pathe-Marconi”, „His Master's Voice” şi „Columbia”. A fost distins cu menţiuni (1919-1921, 1922), Premiul II (1923) şi Premiul I „George Enescu” (1926), cu titlu de „Maestru emerit al artei” (1953).

     MUZICĂ DE TEATRU
     • Frescă antică, scenă de balet, 1923;
     • Toreadorul din Olmedo, de Lope de Vega, 1934.
     
     MUZICĂ VOCAL-SIMFONICĂ
     • Mihu Copilu, baladă pentru tenor şi orchestră, 1940;
     • lancu Jianu, baladă pentru tenor şi orchestră, 1940;
     • Toma Alimoş, baladă pentru tenor şi orchestră, 1940.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Allegro simfonic, 1923;
     • Două dansuri româneşti pentru suflători, baterie şi pian la 4 mâini, 1925;
     • Înmormântare la Pătrunjel, schiţă simfonică, 1929;
     • Paparudele, schiţă simfonică, 1929;
     • Două capricii pentru orchestră, 1932;
     • Trei dansuri româneşti, 1950.
     
     MUZICĂ DE FILM
     • Viaţa învinge, 1951;
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Cvartetul de coarde în Fa major, 1925;
     • Trei piese pentru violoncel şi pian, 1929.
     
     LIEDURI
     • Evocaţiuni, pentru voce şi pian.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.8, 2005


Muzicieni