Zeno Vancea
- compozitor, muzicolog, profesor, pianist şi dirijor -
(n. 08.10.1900 Bocşa-Vasiovei - Caraş Severin – m. 15.01.1990 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a început la Lugoj cu Ion Vidu şi Iosif Willer (teorie-solfegiu, armonie, pian), continuându-le la Conservatorul din Cluj (1919-1921) cu Augustin Bena, Herman Klee şi Gheorghe Dima (armonie). S-a perfecţionat la Neues Wienner Konservatorium (1921-1926, 1930-1931) cu dr. Ernst Kanitz (contrapunct, compoziţie). Pianist corepetitor la Opera Română din Cluj (1919-1921), dirijor la Corul Capelei Române din Viena (1924-1926), profesor de muzică la Liceul Militar din Târgu Mureş (1926-1929), profesor de teorie - armonie - contrapunct - istoria muzicii la Conservatorul Municipal din Târgu Mureş (1929-1930, 1931-1940), profesor de contrapunct şi istoria muzicii la Conservatorul Municipal din Timişoara (1940-1945), director (1945-1948) la Conservatorul Municipal din Târgu Mureş. În Bucureşti, director general al muzicii (1948-1949) şi al învăţământului artistic (1949-1950) în Ministerul Artelor, Zeno Vancea a preluat apoi catedra de istoria muzicii (1949-1953) şi contrapunct (1953-1968) la Conservatorul din Bucureşti.Secretar şi vicepreşedinte la Uniunea Compozitorilor din România (1968-1990), redactor şef la revista Muzica din Bucureşti (1957-1964).
     
     A susţinut emisiuni de radio şi televiziune, a prezentat comunicări ştiinţifice şi referate de specialitate în ţară şi peste hotare: Praga, 1956, Viena, 1956, 1960, Veneţia, 1968, Brno, 1958, Budapesta, 1959, 1960, Varşovia, 1960, Munchen, Hamburg, Stuttgart, 1968 etc.). A tăcut parte din jurii internaţionale. A publicat eseuri, studii, articole, cronici etc. în revistele şi ziarele din ţară şi de peste hotare (Moscova, Bratislava, Budapesta, Sofia, Roma etc.). A fost distins cu menţiunea I (1934), premiul III (1936), premiul II (1937, 1938) şi premiul I (1943) de compoziţie naţională George Enescu, cu Ordinul Muncii, clasa II (1948), Premiul de Stat (1954), cu titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969), cu multiple premii de creaţie ale Uniunii Compozitorilor, precum şi cu premiul internaţional „Herder” (1974). A fost ales membru corespondent al Academiei de Arte din R.D. Germania (1975).
     
     A colaborat cu articole lexicografice la diverse enciclopedii şi dicţionare româneşti şi străine: Rizzoli/Ricordi - Enciclopedie della Musica; Dic'ionr de termeni muzicali.

     MUZICĂ DE TEATRU
     
     • Priculiciul, balet într-un act, 1932, revizuit 1957.
     
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     
     • Două rapsodii bănăţene pentru orchestră, 1926, 1950;
     
     • Scoarţe, suită, 1928;
     
     • Două dansuri groteşti, 1937;
     
     • Două simfoniette, 1948, 1967;
     
     • O zi de vară, 1951;
     
     • Preambul, internezzo, marş, 1958;
     
     • Burlesca pentru orchestră, 1959;
     
     • Concert pentru orchestră, 1961;
     
     • Cinci piese pentru orchestră de coarde, 1964;
     
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     
     • Preludiu, fugă şi toccată pentru pian, 1926;
     
     • Cvartet bizantin;
     
     • 12 cvartete de coarde, 1934-1985;
     
     
     MUZICĂ CORALĂ
     
     • Psalmul 127, 1927;
     
     • Două liturghii pentru cor mixt pe melodii de strană din Ardeal, 1928, 1936;
     
     • Imagini bănăţene, 1956.
     
     
     MUZICOLOGIE
     
     • Istoria muzicii universale româneşti, Târgu Mureş, 1938;
     
     • Muzica bisericească corală la români, Timişoara, 1944;
     
     • Cartea dirijorului de cor, Timişoara, 1945;
     
     • Creaţia muzicală românească. Secolele XIX-XX, vol. I-II, Bucureşti, 1968-1978;
     
     • Studii şi eseuri muzicale, Bucureşti 1974.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.9, 2006

Muzicieni